Este fenomenul care consta in ocolirea unui obstacol de catre lumina aunci cand dimensiunile obstacolului sunt comparabile cu lungimea de unda a radiatiei. Difractia este insotita de interferenta.
Dispozitivul utilizat pentru studiul difractiei se numeste retea de difractie si consta intr-un sistem de fante dreptunghiulare, foarte inguste si foarte apropiate una de alta.
Fenomenul de difractie apare si in cazul undelor mecanice (ex: pentru undele sonore a caror lungime de unda este de ≅2m)
Distributia intensitatii luminii in franjele de difractie poate fi ecplicata folosind ipoteza lui Fresnel (1812) comform careia undele elementare emise de surse secundare ale frontului de unda comform principiului lui Huygens pot produce la intalnirea lor maxime si minime de interferenta.
L/N = l constanta retelei
In cazul unui fascicul paralel lumina cade sub ungiul de incidenta 0 pe retea dar in cazul interferentei undele ajung pe ecran sub un unghi α.
Conditia de maxim de interferenta va fi:
l✗sinα = k✗λ , k=1,2,3..
Se obtin astfel maxime principale de interferenta iar intre ele o serie de maxime secundare foarte slabe dar deschiderile retelei (fantele) fiind foarte inguste produc si difractia luminii: pe un ecran se va obtine o distributie de lumina rezultata prin suprapunerea unui fenomen de interferenta multipla cu un fenomen de difractie produs de cele N fante.
